"Dedicatie"

Eu nu am inteles. Imi simt handicapul. Gandesc prea mult lucruri pe care altii nici nu le intuiesc. Ma ratacesc in acest labirint tesut chiar de mine. Eu nu mai inteleg nimic din vorbele si faptele tale. In mintea mea te contrazici. Imi pari dual. Eu nu ma inteleg pe mine, desi tot timpul ma observ. Ma vad prin ochii altora si parca sunt o alta persoana decat cea care ma simt. Ei ma percep diferit. Sa fi creat eu oare aceasta diversiune. Un prieten imi repeta necontenit sa ma schimb. Nu afisez decat refuzul. De ce m-as schimba? Cu ce sunt altii mai buni decat mine pentru a le urma eu calea? Imi e prieten cel care-mi impune? Cat de prieten? In fond m-a acceptat asa cum sunt cand mi-a devenit prieten. Eu ma plac. Imi place schimbarea. Imi place shimbarea fireasca, produsa de timp si experiente. Nu-mi plac regulile si etichetele. Tocmai de asta am ales sa iubesc ce nu cunosc. Am evitat eticheta, sablonul, ratiunea. E sentimentul pur. Ii dedic aceasta muzica. In mod sigur i-ar placea. Nu pentru ca-mi place mie. Ci pentru ca stiu. Asculta numai si lasa-te purtat in lumea creata de muzica...

Something about Love

Ce straniu e totul! Si ce intorsaturi poate lua viata!

De cate ori nu mi-am spus ca ceva nu exista sau e imposibil...ca apoi tocmai mie sa mi se intample.

Dragoste la prima vedere. Nu doar scanteie. Niciodata nu am crezut ca se poate intampla. Poate doar in filme, dar stim cu totii ca realitatea e alta.

Well....am simtit-o pe pielea mea. Mult prea intens, mult prea puternic, si unic, si complex... M-am simtit coplesita, in extaz. Am simtit durerea si extazul in acelasi timp. Am simtit cum tot trecutul meu se sterge si renasc. M-am simtit deasupra lumii, deasupra tuturor.

Apoi am simtit o liniste deplina, implinire, realizare, multumire si impacare cu mine si cu tot ce e in afara mea.

M-am abandonat simtirii si am vrut sa nu renunt niciodata la ce am simtit.

Si nu renunt. Inca mai simt. Inca imi mai place sa simt. Inca realizez ca va ramane doar un sentiment puternic, care m-a schimbat total. Stiu ca intr-o zi nu voi mai simti, dar va ramane amintirea simtirii, vor ramane toate schimbarile pe care iubirea le-a adus.

Habar nu am cine e. Nu il cunosc si poate nu-l voi cunoaste niciodata, dar ii multumesc din suflet pentru ceea ce am simtit si-i sunt recunoscatoare si ii doresc sa poata simti candva macar jumatate din ce am simtit eu.

Si desi mi-as fi dorit mai mult decat un sentiment, imi e de ajuns acesta. Ma face unica.