Cum te-am lasat in viata mea... Am inceput prin a nega, apoi prin a ma juca. Am urmat prin a-mi testa vointa, puterea de a alege si am sfarsit prin a ma indragosti poate.
Dar niciodata nu am acceptat. Am luptat impotriva simtirii de la inceput pana la final. Am reusit sa decid impotriva sentimentelor, dar in favoarea onoarei, in favoarea valorilor, fie ele doar cele impuse de altii. Daca nu sunt valori proprii, sunt totusi cele sub care am crescut si cele care m-au format ca individ. N-as mai fi fost eu daca as fi decis altfel. Si oricat mi-as dori sa cunosc tot din mine, unele aspecte e mai bine sa ramana neexplorate.
Am inceput prin a nega... Am negat pentru ca sub toate formele, ceea ce mi se infatisa era impotriva auto-educatiei mele pe care eu o vreau solida. Nu constanta, nu uniforma, doar solida. Cu lacunele formate din experiente, dar care se compenseaza cu plusurile din alte intamplari ale vietii mele.
Am continuat prin a ma juca... Imi place jocul, fie el si periculos si chiar cu reguli incalcate. Ador jocul. Face parte din manifestarile mele zilnice. E copilul care izbucneste cand nu te astepti, care te infurie cu o boacana, dar care iti alina incruntarea cu un suras.
Mi-am impus apoi cateva teste. Eu eram subiectul. Totul a izvorat din joc. Pana unde puteam sa ajung? Ce avea sa ma tina sa nu gresesc? Si greseala asta... Unde incepe? Cat de mare ar putea fi? Am fost intr-atat de egoista incat sa ma vad doar pe mine cu greselile mele si cu repercusiunile ce s-ar fi abatut asupra mea sau intr-atat de umana incat sa vad ranile ce s-ar fi format in sufletul altora? Unde e greseala? In valorile impuse de ani sau in tendinta actuala generala?
Am ajuns sa ma indragostesc. Si nici macar eu nu stiu daca asta simt. Mai degraba as crede ca e acea senzatie urata cand tu singur decizi sa nu ai ceea ce ti-ar placea sa ai. Si cat ti-ar mai placea! Si am decis pentru mine sau pentru altii? Din teama de a nu fi judecata de voi sau de a nu fi judecata si mai aspru chiar de mine? Unde incepe si unde se termina?
Am trecut testul. Am reusit sa ma infrunt. Aveam cateva limite peste care am trecut doar usor si apoi am revenit sub ele. Ce e o valoare? Ce inseamna etic sau moral?Are ce cauta morala in clipele de fericire? Este aceea fericire cand fericirea ta cauzeaza rau altora?
Si greseala... Cat subiectivism! Nu putem fi cu totii fericiti deodata. Dar daca eu m-as opri din a ma gandi la fericirea altora influentata de mine...poate as fi mai fericita. Dar as fi inca un om care nu traieste decat pentru el. As fi ca multi altii. As distruge farama de incredere in puterea binelui.
As distruge omul, femeia, copilul... As trece prin viata fara a privi in nici o directie decat inainte. Si tu pentru mine n-ai mai conta, pentru ca nu te-as mai vedea.
As fi prea ocupata sa ma vad pe mine.
