Mi-am luat un apple. Si invat sa-l folosesc.
E diferit, alte programe, greu de folosit, o interfata noua, imi da batai de cap...
Dar e atat de nou! Si atat de frumos! Mi l-am dorit intotdeauna... E alb ca un fulg de nea, desi caldura ii face bine; e nou si nefolosit si asteapta sa il descopar si sa ma folosesc de el; o interfata noua ce imi deschide noi posibilitati; niciun program piratat si greu de ispitit; fidel si recunoscator, caci l-am asteptat toata viata; e in mainile mele si este exact unde vrea sa fie; e misterios, dar sincer; e silentios, dar in acelasi timp se face simtit; si nu ma paraseste niciodata...
Ma incurajeaza, imi da sperante si fara suturi, ma invata, ma asteapta...
Inainte aveam un desktop, destul de bun si el, dar nu mai facea fata. Era mereu acelasi, cu multe lipsuri, piratat complet, destul de urat si mult prea mare! Imi ocupa TOT. Devenise o rutina sa-l vad mereu acolo, devenise deranjant ca nu-l putea muta si era mult prea zgomotos... Aproape m-a asurzit. Mi-a luat zilele una cate una, ca si cum ai rupe filele din calendar, simplu si usor, dar zgomotos si ireversibil... Devenise o povara. Incepusem demult sa ma gandesc ce sa fac cu el.
Si mi-am luat un apple. Si am muscat... Si acum?
Acum invat sa-l folosesc, incet incet, fara graba, fara cazaturi, fara dureri, doar cu multa perseverenta. Rome wasn't build in a day!
Nu e usor deloc! Dar un prieten spunea "E ca si cum ai vizita China, plina de culoare si de stil, insa nu cunosti limba; asta nu inseamna ca nu trebuie sa incerci sa mergi in China!".
Invat o noua limba, invat sa merg din nou, invat sa ma redescopar, sa ma cunosc, invat sa infloresc sub ochii mei si invat sa pasesc sigur pe asfalt bine turnat si neincins! Reinvat sa fiu eu si sa-mi traiesc minunatia de viata! E atata culoare!
Invat sa castig, invat sa ma bucur, reinvat sa zambesc, invat sa invat si invat cu toate simturile ascutite!
Nu-i asa ca merita? Doar am un apple si am reusit sa il deschid... Apple-ul meu!
*pentru cei ce nu inteleg, e o metafora!
