In mijlocul sarbatorilor, printre atatia oameni, atatia straini, sunt doar eu, plimbandu-ma singura printre gandurile mele.
Ma gandesc la anul care a trecut, la pasii pe care i-am facut, si la anul ce va veni.
A mai trecut un an. Si-a pus amprenta pe sufletul meu, dar si pe fata mea. Ma simt cumva mai batrana. E un fel de maturizare impregnata in copilul pe care ma chinui sa nu-l pierd.
A fost un an complex. Am cunoscut necunoscutul, o parte din mine. Am trait intens, dar nu constant. M-au incercat multe trairi diferite. Am dorit, am iubit, m-am abandonat si am abandonat, am fugit, m-am ascuns, apoi m-am dezbracat, m-am lasat in voia altora, m-am lasat lovita, am pierdut si am invatat. Am incercat sa iert. Am incercat... Inca mai incerc.
M-am lasat manipulata constient. E o stare diferita fata de ce cunoscusem pana acum. Sa faci ce este interzis, fiind constienta ca este interzis. Sa iti doresti ce nu poti avea, dar in acelasi timp impunandu-ti sa nu vrei.
Ultimul gand este ultimul sentiment pe care il am. Gustul amar pe care il simt deja de prea multa vreme. Durerea vine din mine. Am stiut tot timpul unde ma aflu si cum se va sfarsi. Dar n-am simtit decat tarziu.
Tu... mi-ai abandonat gandurile exprimate in cuvinte goale, dar asurzitoare, aruncate spre tine. Le-ai lasat sa se piarda. Nimeni nu a auzit. Cu o raceala de nedescris, cu fata senina, cu vocea neafectata... ai fost strainul care nu a cunoscut niciodata. Nu a simtit, nu a atins, nu a vazut. El nu a fost acolo. Te-ai exprimat ca un spectator la o piesa despre viata sa, dar din care el nu a facut niciodata parte.
Cum este sa iti traiasca altcineva viata?
Unde ai fost cand ai dorit, cand ai simtit, cand ai lovit, cand m-ai privit, cand ai uitat? Unde ai fost cand ti-am oferit adevarul? Si unde ai fost cand am plans de durere?
Ai venit in prag de sarbatori ca un oarecare cunoscut si atat. Te-ai asteptat sa fiu la fel de inumana. Sa nu simt. Sa nu ma doara. Sa nu imi amintesc nimic. Te-ai asteptat sa nu-ti cunosc decat numele. Te-ai asteptat ca din mine sa nu ramana decat trupul. Inca tanar si inca plin de dorinta. Sau nu te-ai asteptat la nimic.
Nu pot sa te gasesc vinovat de nimic. Vreau doar sa-ti iert ultima expresie. Vreau sa uit umbra ta. Vreau ca pentru tine sa-mi ramana doar trupul cu ochii goi, care privesc prin tine. Fara emotie, fara amintiri, fara cunoscut. Sa fii strainul pe care il salut din politete.
Ma indrept spre noul an. E mult mai frumos. Nu vei face parte din el.
Nu vreau sa-ti mai aud numele si nici pasii. Sa nu-ti mai vad numarul pe telefon, ID-ul pe mess, glasul in receptor si nici cuvintele reci exprimate frumos.
Am renuntat. La acel nimic in care am fost antrenata.
Imi pare rau.
Intr-o zi voi reusi sa te iert, dar mai ales sa ma iert.
