Iti mai aduci aminte? Anii adolescentei... Numai nelinisti, ganduri, visuri si sperante?
Iti mai aduci aminte? Anii de liceu... Profii, baietii sau fetele, discotecile si barurile de dupa ore?
Iti mai aduci aminte? Prima iubire? Primul sarut, prima imbratisare, prima cearta si prima impacare? Prima iubire? Si fluturii din stomac, si teama, curiozitatea, puritatea sentimentului?
Caci eu imi amintesc... Si-mi amintesc multe...
Primele flori primite de la un baiat, primul sarut, prima iubire. Si apoi urmatoarele.
Imi amintesc multe. Telefonul care era prin centrala si-ntotdeauna puteai fi ascultat. Prima iesire pe ascuns din casa, orele tarzii la care reveneam... Imi amintesc cuvintele dulci, prea dulci pentru a fi reale, scrisorile lungi, imbratisarile, promisiunile, vorbele in vant, prietenii, oamenii pe care ii iubeam...
Imi amintesc greselile, scuzele, privirile calde si sincere, minciunile mereu neintelese.
Imi amintesc pauzele de la scoala in care ne povesteam absolut tot, sfaturile, incercarile, esecurile si puterea prin care-mi reveneam.
Imi amintesc valorile in care credeam, oamenii pe care ii respectam, viata la care visam si planurile pe care mi le faceam.
Imi amintesc tot. Tot ce-a trecut si nu va mai reveni.
Ce a ramas? Amintiri multe, zambete datorate amintirilor, nicidecum regrete.
A ramas o farama de vis si-un sfert de speranta.
Ce a urmat? Au urmat incercarile repetate de a cauta, de a lupta, puterea crescuta de a ma ridica, cazaturile de mult prea sus care nu mai provoaca dureri.
A urmat resemnarea, uneori neputinta. Constiinta deplina. Vina.
Am ramas cu mine, cu repetarile, testele facute pe viata mea.
Am ramas cu oamenii care au uitat sa ofere, cu glasurile ce se fac auzite doar prin sonor, cu asteptarile si dezamagirile date de asteptari.
Am ramas cu gandurile contradictorii, cu asteptarile, dorintele si multe visuri stinse.
Am ramas a mea. Pe deplin a mea. Stapana pe viata mea si pe propria-mi fericire.
Am ramas cu lupta continua pe care o duc cu mine, cu tine, cu anii.
Si am ramas cu un suras in coltul gurii. Da, acel suras sincer, necontrolat si de neinlocuit. Caci nimeni nu-mi poate fura amintirile.
Imi poti fura doar clipele ce vor urma.
Ia-mi timpul ce va veni si lasa-mi un suras in coltul gurii!!! Doar un suras...
