Nu-ti e prieten.
Nu e asa ca asta ai crezut mereu?! Barbatul de langa tine... Mereu l-ai vazut om de vaza in viata ta, personajul principal.El a fost. Motivul tuturor zambetelor tale, subiectul tuturor gandurilor tale, miezul nestricat al tuturor visurilor tale.
Dar nu e. Nu a fost niciodata.
Ai crezut ca atunci cand iti da un sfat, o face gandindu-se la binele tau. Ai crezut ca atunci cand iti ia o floare, o face ca sa te vada fericita. Ai crezut ca atunci cand te imbarbateaza, o face pentru ca vrea sa te vada reusind. Si ai crezut ca atunci cand iti e alaturi la greu, o face pentru ca vrea ca tu sa fii bine.
Ce dezamagire! Nu a fost niciodata asa. Nu-ti este prieten si nici nu ti-a fost.
Tot ce a facut, a fost pentru binele lui. In toate felurile.
Si ai sa-mi spui ca da, e normal. Fiecare trebuie sa se gandeasca la binele propriu.
Si unde e atunci iubirea? Toata acea iubire? Unde e prietenia? Unde doarme uitata perechea sufletului tau? In care act de egoism? Se va trezi vreodata?
.................................
M-ai tinut de mana si ai spus ca suntem bine. M-ai tinut de mana si ai spus ca ma iubesti.
M-ai luat in brate si.... m-ai azvarlit mai departe decat puteam ajunge singura.
Binele meu nu era si al tau.
Nici nu stim binele ce e. Dar ne agatam de drama.
Si o transformam intr-o imensa praprastie intre noi.
.................................
Cata dezamagire!
Nu-ti e prieten. A plecat lovind pamantul si aruncand in tine cuvinte nemairostite pana acum.
Te-ai gandit la asta aseara inainte sa adormi?! Te vei gandi la asta in aceasta seara inainte de te forta sa mergi sa dormi.
Te vei gandi la asta si maine cand te vei trezi. Te vei mai gandi...nici tu nu stii cat.
Pana vei intelege ca nimeni nu e prietenul nimanui.
