Pastreaza magia...

Daca te-am dezamagit, zi-mi cum si cand s-a intamplat...
Daca te-ai saturat si acum dai vina pe mine, spune-mi asta...
Dar tu nu dai vina pe nimeni. Stii doar ca viata e formata din episoade scurte, fiecare cu un nou continut, nefiind nici o legatura intre ele.
Episodul se apropie de final. Au trecut momentele importante. Daca ar continua, nu ar face decat sa fie plictisitor. Nimeni n-ar mai privi.
Si vei pleca... Deja ai facut primii pasi. Ca un copil care paseste nesigur, si se dezechilibreaza, si uneori cade, si e nehotarat, si speriat, dar totusi determinat...
Si vei pleca... Pasii tai sunt lenti si mari. In fiecare zi inaintezi. Scenariul pentru urmatorul pas deja e inceput. Privirea-ti e inca jucausa, si-ti sclipesc ochii la fiecare nou gand, iar golul pe care il lasi... face parte din joc. Si nu e golul tau. De ce te-ar rascoli?
Tu pleci... Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Scurtezi episodul, imi fixezi privirea intr-un punct spre care n-as fi vrut inca sa privesc, iar eu ma pierd intre nimicuri, tot mai marunte si totusi atat de mari! Dar mari pentru cine? Nimicuri ce se sfasie intre ele, intr-o continua contradictie, lasandu-se infrante de golul in continua crestere...
Alege deznodamantul! Tu ai venit cu scenariul gata facut. Zabovind in acest nimic infiorator, nu faci decat sa spulberi tot farmecul...

Eu nu pot face nimic. Sunt doar un actor care nici macar nu a participat la casting. Am fost aleasa din multime. Nu stiu sa joc. Am luat totul in joaca...

Pastreaza magia!

Expresii

Ca in fiecare seara, sunt singura in camera mea.
Aveam o sticla de vin desfacuta. Voi bea o jumatate de cana. Voi fuma restul tigarilor din pachet. Si voi posta aceste cuvinte pe blog.
Ca in fiecare seara, sunt singura cu mine. Muzica rasuna la maxim in casti. N-as fi putut trai fara muzica! Este expresia sufletului ce se da in spectacol in fata noastra nestingherita de nici un fel de judecata, fie ea negativa sau pozitiva. Prea putini sunt cei care stiu sa perceapa. Prea fericiti sunt cei care reusesc.
Dedic acest post tuturor prietenilor mei. Prieteni care m-au uitat. Prieteni care m-au cautat dar pe care eu i-am uitat. Prieteni care, o data ce nu i-am mai cautat, au uitat ca as fi existat vreodata in viata lor. Va dedic voua acest post! Voi cei care puteti intelege sau macar incercati sa o faceti!
Singura si neocupata, imi creez senzatia ca am foarte multe de facut. In fond nu pot spune ca nu fac nimic. Observ la un moment dat un apel pierdut pe telefon. Un apel de la un prieten. Sun la 5 minute diferenta si incerc sa-mi dau seama de ce am sunat inapoi. Prietenul meu imi spune ca nu m-a sunat. Nu mai conteaza ca telefonul era jos de la vibratii si nici ca eu vad ora exacta a apelului si persoana de la care vine. Ii dau dreptate... Poate am vrut sa-l sun si am cautat motiv. Iluzia lui se transforma in iluzia mea. Inchid!
De ceva vreme observ acest trend... ma gandesc ca trebuie sa fie la moda!
Realizez ca nu pot intelege decat experimentand. Voi urma noul trend. Cel putin pentru o perioada. Un apel ratat este ratat si atat. Nu mai exista cale de intoarcere. La fel ca orice sansa ratata. Viata trebuie traita in momentele care ni se ofera, atunci cand ni se ofera. Nu e ca o caseta care se poate derula inainte si inapoi.
Asculta putina muzica... Nu se stie cand vei reusi...