Pastreaza magia...

Daca te-am dezamagit, zi-mi cum si cand s-a intamplat...
Daca te-ai saturat si acum dai vina pe mine, spune-mi asta...
Dar tu nu dai vina pe nimeni. Stii doar ca viata e formata din episoade scurte, fiecare cu un nou continut, nefiind nici o legatura intre ele.
Episodul se apropie de final. Au trecut momentele importante. Daca ar continua, nu ar face decat sa fie plictisitor. Nimeni n-ar mai privi.
Si vei pleca... Deja ai facut primii pasi. Ca un copil care paseste nesigur, si se dezechilibreaza, si uneori cade, si e nehotarat, si speriat, dar totusi determinat...
Si vei pleca... Pasii tai sunt lenti si mari. In fiecare zi inaintezi. Scenariul pentru urmatorul pas deja e inceput. Privirea-ti e inca jucausa, si-ti sclipesc ochii la fiecare nou gand, iar golul pe care il lasi... face parte din joc. Si nu e golul tau. De ce te-ar rascoli?
Tu pleci... Ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Scurtezi episodul, imi fixezi privirea intr-un punct spre care n-as fi vrut inca sa privesc, iar eu ma pierd intre nimicuri, tot mai marunte si totusi atat de mari! Dar mari pentru cine? Nimicuri ce se sfasie intre ele, intr-o continua contradictie, lasandu-se infrante de golul in continua crestere...
Alege deznodamantul! Tu ai venit cu scenariul gata facut. Zabovind in acest nimic infiorator, nu faci decat sa spulberi tot farmecul...

Eu nu pot face nimic. Sunt doar un actor care nici macar nu a participat la casting. Am fost aleasa din multime. Nu stiu sa joc. Am luat totul in joaca...

Pastreaza magia!