Si se facu lumina!

Am crezut intotdeauna ca adevarul iese la iveala cand te astepti mai putin... Am crezut mereu in ceva, in cineva, in mine, in adevar, in cuvinte rostite sau poate nerostite, in oamenii de langa mine, in viitor, in viata.... Am crezut si inca mai cred!
Si s-a facut lumina! S-au dezgropat toate. Si au schimbat tot! Da, perceptiile sunt altele, dar in fond aceleasi.
Am gustat adevarurile, toate dureroase. Au schimbat realitatea sau poate doar au descoperit-o. Mi s-au largit orizonturile.
Si nu m-a socat nimic. Am ramas rece, de piatra, neschimbata. Am ramas aceeasi!
A iesit tot la suprafata. Ai putea sa te ineci aici...
Dar mie imi cresc aripile. Ca si cum adevarul ar fi udat radacinile... Acum pot invata din nou sa zbor. Stiam ca trebuie sa mai stau aici jos unde am cazut. Acum stiu ca trebuie sa ma inalt. Si pot sa ma inalt! Si nu am nevoie sa ma agat de nimic. Adevarul ma inalta mai repede si mai sus decat m-as fi asteptat.
Ce bine ma simt scaldata in atata lumina!!!
Toate capata sens acum, sperantele se reinnoiesc si ma reinnoiesc, visurile cresc... Atata lumina nu mai lasa loc minciunilor.
Si cate minciuni au fost! Ar fi putut distruge o viata de om, ar fi putut innebuni cel mai puternic om, ar fi putut lasa numai ruine...
Dar pentru mine a fost altfel. Eram deja jos. Nu aveam unde sa ma afund mai tare. Pot doar sa ma inalt.
In sfarsit....lumina!