To Let You Down...To Wanna Let You Down

De cate ori nu am avut parte de bucurii...
Si de cate ori, fiecare dintre noi, nu s-a bucurat de clipe placute, prieteni, zambete...
Si de cate ori nu ne-am intristat pentru ca nu am primit ceea ce am fi dorit sa primim?
Si de cate ori nu am pierdut prieteni pentru ca nu s-au potrivit asteptarilor noastre la un moment dat, fara a mai incerca sa-i recastigam...De fiecare data am dat vina pe ei, pentru ca au facut altceva decat am dorit, fara a realiza de fapt ca noi am gresit, prin asteptarea unor lucruri independente de ei...
De fiecare data dam vina pe ceilalti cand ceva decurge altfel.
Eu vreau sa zambesti la glumele mele...
Eu vreau sa ma imbratisezi cand simt eu nevoia...
Eu vreau sa pleci cand ma plictisesc...
Dar eu nu vreau sa spun cand simt toate astea...Vreau doar ca tu sa intuiesti. Poti face asta?
Poti anticipa nevoile si dorintele mele? Poti sa nu am dezamagesti?
Poti sa-ti dai seama ca eu nu te-am dezamagit niciodata? Ca de fapt tu singur te-ai dezamagit prin asteptarile tale?
Ai putut tu, oare, vreodata, sa intelegi ca nu pot face mai mult decat am facut, sau nu vreau sa fac mai mult decat am facut?
Prin ce te-am dezamagit?
Te-ai dezamagit singur, pentru ca n-ai stiut ce sa ceri. Si n-ai stiut ce sa astepti.
Nu este vina mea ca tu ma vrei intr-un fel anume.
Cred sincer ca nimeni nu ne poate dezamagi. Noi singuri ne dezamagim, pentru ca asteptam prea mult sau prea putin, tinand cont doar de propriile valori, si propria educatie, si propria experienta.
Nu stim sa-l vedem pe celalalt asa cum e el, ci asa cum am vrea noi sa fie.
Ni se intampla de multe ori ca persoane abia stiute, nu cunoscute, sa ne dezamageasca...Oare asa sa fie?
Nimeni nu ne ia nimic, noi singuri refuzam sa vedem dincolo de ce credem ca ni se infatiseaza. Noi singuri ii mutilam pe ceilalti si ne mutilam si pe noi, prin putinele idei fixe pe care ni le formam.
Nimeni nu m-a dezamagit niciodata; doar eu am facut-o, in nenumarate feluri.
...

Zece intamplari...

Cand cineva pleaca...ia cu el tot ce a adus. La asta ne gandim. Numai la asta. Caci egoismul nostru nu ne permite sa privim dincolo de noi si sa vedem ca pentru celalalt poate e mai bine sa plece.
Nu. Nu putem accepta ca suntem "parasiti". Si nu putem accepta ca celalalt sa aleaga altceva decat ne-am invatat noi sa credem ca i-ar fi de ajuns. Si...suntem egoisti.
Senzatia aceasta am avut-o si eu azi. Si mi-a luat putin timp pana sa realizez ca, de fapt, alegerea era buna. Era buna pentru acea persoana. Implicit trebuie sa fie buna si pentru mine, si pentru cei implicati.
De fapt nu ia nimic, ne lasa tot ce a adus, ne lasa o amintire, o imagine, o experienta.
Si in loc sa spun...ne pare rau ca pleci, aleg sa spun orice altceva. Poate "multa bafta!", sau poate "te mai asteptam pe la noi!", sau un zambet cald ar putea fi suficient.

Si de cate ori nu am plecat si noi? Oare am uitat cat e de greu sa pleci? Si cat e de greu sa privesti in urma? De ce i-am ingreuna plecarea?

Imi las zambetul in voia licaririi noii pareri despre plecari; despre sfarsituri si inceputuri; despre reveniri...
Imi las zambetul sa te calauzeasca in urmatoarea parte a drumului, si adierea sa sa te atinga in toate clipele cand iti vei aminti de noi, cei pe care tu i-ai indrumat atata vreme.

Si sarbatorile...

Goana dupa sarbatori...goana dupa cadouri...Aici ai optiuni, aici trebuie sa alegi.
Alegi cui ii faci cadou, cui nu-i faci...Ca orice alegere, presupune si renuntari. Alegi ce sa oferi, ce sa nu oferi. E oare mai simplu sa elimini?
Alegi cu cine sa-ti petreci sarbatorile. Alegi cu cine sa nu ti le petreci. Alegi la cine sa te gandesti in acele mommente, si nu e intotdeauna una din persoanele de langa tine... Alegi in fiecare zi. Dar ne-am obisnuit sa amplificam totul in preajma sarbatorilor.
Alegi cui ii urezi "La Multi Ani". Uneori ceilalti aleg pentru tine, desi parca in acele momente ai uitat tot ce a fost si nu ti-a placut.
Dar parca toate frustrarile, toate lipsurile si totodata toate bucuriile se aduna laolalta in acele momente.
Mi-am constientizat fiecare sentiment in parte si cred ca, cel putin pentru un moment, n-am mai simtit.
Am ales si eu, ca toti ceilalti. Mi-am dat seama apoi ca puteam alege cu totul altceva...aveam ce.
Mi-am dat seama si de ce am ales asta. Toate neplacerile din timpul anului am incercat sa le indepartez in doar cateva zile. Mi-am dat seama si ca substitutul nu e totuna cu originalul. Dar eu stiam asta. Pe cine incercam oare sa mint?
Am urmat si eu ritualul...analiza anului ce a trecut, planuri pentru noul an. Foarte sumar. M-am intrebat de ce o fac...Si...doar pentru ca asa se face si doar pentru ca am incercat sa simt cumva din spiritul clopoteilor ce au incetat sa se auda.
Adevarul e ca am ales sa nu fac nimic deosebit in acea seara. Fara pareri de rau...doar o imensa bucurie ca a trecut. Nu ca a mai trecut un an, ci ca a trecut acea noapte dintre ani.
Cred ca imi plac rezultatele si nu procesul prin care se ajunge la ele. Si poate prin asta pierd...apropo de filmul ala "Click".
Desi e cam tarziu, iti urez un "La Multi Ani!". Nu ma intreba daca il spun pentru ca trebuie spus. Si nu te simti ofensat daca nu e raspunsul pe care ti l-ai dorit.