Nu a fost nimic

Doar contradictii. Desi totul e sigur si asezat, eu percep incetitudinea. Vad ce nu e de vazut si simt ce nu e de simtit. A fost mai mult decat trebuia si totusi nu a fost nimic. Reaud aceste ultime cuvinte iar si iar. Eu sunt impacata cu mine si cu ce s-a intamplat. Altfel nu as putea. Negarea aduce resentimente si energii negative. Nu pot sa ma incarc cu aceasta energie. De-abia atunci mi-ar face rau. Dispret si dragoste fata de oameni. Le simt impreuna. Dispretul e generat de ei, dragostea de mine. Cum as putea sa nu iert, cand eu singura nu sunt fara de pacat? Cum as putea sa uit, cand tot ce se intampla si tot ce fac ma formeaza, ma invata si-mi contureaza gandurile in care inca mai cred? Dar pentru ca asta mi s-a cerut si pentru ca am acceptat sa ofer ce mi s-a cerut, voi spune... NU S-A INTAMPLAT NIMIC! Nu a fost nici macar imaginatia mea. Nici macar un vis. Poate doar un gol. Si nu a fost nimic......