In loc sa priveasca inainte si in loc sa-si urmeze drumul ce-l vad in fata, ei se intorc pentru cel putin o clipa, privesc inapoi, isi pun intrebari care de cele mai multe ori nu mai au raspunsuri... Stagneaza.
Multi nu invatam nimic. Ne mintim singuri ca uitandu-ne in urma invatam din greseli, ne mintim spunandu-ne si poate incercand sa corectam ceva, ne mintim gandind ca am invatat...
Cand inveti nu mai privesti in urma. Nu este nevoie sa-ti indrepti "neajunsurile copilariei". Este suficient sa infrunti noile provocari dintr-o perspectiva diferita, actionand cum in urma cu cativa ani nu ai fi reactionat. Este suficient ca oamenii noi din viata ta sa te cunoasca cum esti acum si nu sa-ti cunoasca evolutia. In fond, toti am crescut. Este suficient ca oamenii pe care-i stii de mic sa nu-ti repete in continuu cat de mult te-ai schimbat, chiar daca ar fi asa. Si este suficient ca oamenilor carora le-ai gresit sa le arati schimbarea, si nu sa le tot repeti ca nu mai esti cum erai...
Ma gandesc la alegerile pe care le facem in viata. Intr-un prim post scrisesem ca oamenii au tendinta sa repete greselile aproape la nesfarsit. Si ma intreb daca acest gand nu duce la savarsirea greselii de a nu trai momentul. Nu sunt o admiratoare a vechei zicale "carpe diem", dar timpul trece atat de repede si, in loc sa ne ranim amintindu-ne cat de eronat am ales uneori, mai inspirat ar fi sa analizam situatiile prezente si consecintele lor viitoare.
Imi tot repeta cineva cat de mult s-a schimbat. Nu il pot contrazice. Nu am argumente. Nu il cunosc. Eu tind sa vad contrariul, dar nu il cunosc. De ce nu imi arata cine e acum? Eu vad jocul. Eternul joc. Atunci... ce s-a schimbat?
Cunosc oameni si, la drept vorbind si eu am trecut de cateva ori prin asta, care, dupa o despartire, revin la acea relatie. Inainte nu gandeam asa. Dar acum ma intreb: o data ce ai luat o decizie, ajungi in prezent - dupa ce se presupune ca ai mai invatat cate ceva - sa desconsideri acea decizie? Te intorci? De ce ai face-o? Pentru ca noul om din fata ta iti repeta ca s-a schimbat? Pentru ca tu singura iti repeti ca nu l-ai uitat? Pentru ca fata pentru care se presupune ca te-a lasat l-a facut sa inteleaga cat de mult te-a iubit? N-ai ajunge chiar tu sa il faci sa realizeze cat de mult a iubit-o pe ea? :) Asta da ironie...
Invata, evolueaza, testeaza, traieste intens ce simti acum! Lasa ce a fost! Oricum nu va mai fi ca inainte! Si timpul trece mult prea repede pentru a ne permite se incercam sa traim repetat aceeasi intamplare, sau emotie, sau sentiment....
Escaladeaza!
No comments:
Post a Comment