Mereu la prima intalnire

Mereu prima intalnire. Mereu aceleasi discutii de inceput, doar alti parteneri de discutii. Si privesti pe cel din fata ta fara a sti ce sa mai spui. Prea multe prime intalniri!
Ai invatat ca e mai bine sa nu spui prea multe despre tine. Si e grozav ca reusesti. Si te trezesti intr-o discutie lunga si al naibii de plictisitoare despre fostele sale relatii, despre ascensiunea sa fastuoasa de la liceu la facultate sustinuta cu entuziasm de ai sai parinti, cum ca dupa ce va termina studiile mama si tata ii va oferi o casa,
o masina, o afacere... Si te mai incanta cu cate un compliment cam dulce si cam ipocrit. Dar dupa el, acesta da bine.
Mai tarziu esti rugata sa povestesti despre tine. Ce ai putea sa spui? Tot relatii? Tot facultate? Tot mama si tata? Caci intrebarea lui nu e deloc clara. Dar tu te sustragi discret spunand ca ai putea spune foarte multe despre tine, nu stii ce l-ar interesa. El e cam debusolat. Mai simplu e sa inceapa sa vorbeasca tot el :)
Si daca nu vorbesti despre ce am scris mai sus, incepi sa comentezi muzica, artistii, filmele, putina barfa si cam asta e tot.
Cand parca ai gasit pe cineva cu care sa vorbesti si despre lucruri profunde, interesante, subiectele sunt prea sensibile si discutia poate degenera de la contrazicere la cearta. Si se cam duce prima intalnire. Se duc si celelalte, ca doar nu ai fost de acord cu el.
Si mergi la prima intalnire. Iar si iar. Pana ajungi sa nu mai stii cine esti de fapt.