Observ cum posturile mele exprima o mare tristete, durere, poate depresie, sau poate indiferenta. Tu vei spune doar ca e pesimism. Nici acum nu pot spune ca zambesc. Nu pot spune ca sunt suparata, sau deprimata si nici pesimista. Sunt bine. Doar ca nu se poate citi asta prea mult. Poate am uitat sa-mi exprim incantarea. Fata mea nu infatiseaza o grimasa, poate un suras. Uneori mai sters, alteori pronuntat. Poate fi pronuntat dar eu sa nu rad de fapt. Nu ma astept sa intelegi. Pana la urma eu sunt prima care nu intelege...Eu sunt nemultumita de infatisarea unei stari ireale si urate. Sa nu vorbim acum de eforturile pe care le-as putea depune pentru a schimba ceva. Esti cu adevarat fericit cand te simti asa sau cand o arati?... Esti cu adevarat fericit cand le imbini? Eu sunt multumita. Nu stiu daca pot spune fericita. Inca nu inteleg sensul deplin si prefer sa nu-l folosesc. Si nu vreau sa-mi pierd multumirea si acel suras ascuns tot incercand sa manifest ceva ce nu se arata de la sine. Imi faci o poza, iar expresia-mi poate spune multe. Crezi ca vezi mereu ce trebuie vazut?
Si nu stiu cum se face, dar scriu numai cand sunt abatuta... Si nu pentru ca in alte conditii n-as avea nimic de spus... Doar te uit
No comments:
Post a Comment