O zi oarecare

Ajung acasa...cu oboseala si stresul ce de multe ori ma apasa...deschid calculatorul...incerc sa ascult o alta muzica, dar nu pot renunta la acele melodii care sunt in ton cu starea mea, pe care mi-o accentueaza, si in care ma pierd...Pe mess...aceiasi oameni, aceiasi prieteni atat de straini mie si eu...atat de straina lor. Urasc sa fiu salutata cu buzz...parca da buzna cineva in camera mea fara sa bata la usa...si da buzna zgomotos. Uneori le raspund ca si cum ar fi batut la usa...alteori nu sunt. M-am plictisit de jucat backgammon si solitaire. Nu uit sa citesc horoscopul pentru a doua zi...pe trei situri diferite...predictii diferite. Oricum dupa nici cinci minute uit...ca prea se contrazic. Uneori sunt prea dura cu mine si cer mai mult decat as putea sa-mi ofer...dar eu vad in asta ambitie, sau provocare, sau...orice imi suna bine. Uneori depun eforturi pentru a fi singura intr-o camera plina, ce se tot umple cu straini pe care ii cunosc de ceva vreme. Se apropie sarbatorile..Vroiam sa scriu ca pentru mine nu reprezinta nimic, dar pe naiba...reprezinta momente de ganduri desarte si evadare din atmosfera de exaltare pe care si-o impun si ti-o impun cu totii. Sunt zile oarecare pana la urma. Chiar nu vad de ce trebuie sa cautam motive de bucurie in niste zile, cand de fapt ar trebui sa cautam in noi. Ma rog...acolo unde se pot gasi motive de bucurie. Stiu ce mi-as dori sa fac de sarbatori...sa plec singura undeva departe, fara telefon sau internet, deconectata total. Intre straini...care sa nu ma observe, deci sa nu ma judece...ca vezi, doar sunt singura acolo de sarbatori. Daca ma gandesc mai bine...voi deschide calculatorul, voi asculta aceeasi muzica, voi juca ceva backgammon si solitaire...si, cu putin noroc, ma voi uita la vreun episod nou din Lost sau din Desperate Housewives.