Te poti considera ignorant sau puternic? Daca lucrurile nu sunt mereu cum ai vrea sa fie, si daca nu poti schimba chiar tot in jurul tau, daca poate e doar prea tarziu pentru asta, si daca uneori chiar nu mai ai ce face...te prabusesti. Trebuie sa "plangi", trebuie sa te victimizezi si sa cauti compatimire. Dar tu nu ai nevoie de asta. In sinea ta stii ca va trece si stii ca ai suficienta forta pentru a schimba pe viitor. Mai stii si ca e posibil sa nu se intample. Dar cine a murit dintr-o speranta? Daca nu avem un sens bine definit, avem o speranta bine inradacinata. Si ea iti da mereu noi si noi oportunitati poate ireale, dar care te duc undeva. Unde? Spre linistea sufleteasca. Doar ai vazut si ai facut tot ce ai putut vedea. Si daca limitarea actiunilor se datoreaza limitarii intrevederii posibilitatilor, atunci cine a gresit? Dar daca ai putea sa-ti maresti capacitatea de a vedea, ar trebui sa-ti maresti mai intai capacitatea de a visa? Cine te opreste? Glasul pe care il cunosti de-atata vreme, ideile impuse si dezvoltate de ceilalti, teama de a esua, sau doar comoditatea? Si glasul...nu te-a surprins niciodata? Nu te-a trimis cand nu te asteptai in locuri negandite?
Si daca totusi esti intr-o situatie nu tocmai grozava, faptul ca renunti la a te plange si vezi un drum nou, poate lung, dar poate si mai interesant, sa fie asta indolenta? Eu spun ca esti puternic si ca valorifici tot mai mult acel ceva ce te-a impins aici. Eu spun ca o cazatura nu te omoara, dar ca suspinul prelungit cauzat de durere te poate termina putin cate putin.
No comments:
Post a Comment