Cunosc si inca ma mai minunez.
Tot nu pot intelege cum unii oameni refuza sa-si asume responsabilitatea propriilor fapte, propriilor cuvinte rostite sau nerostite. Cand te astepti ca totul sa fie bine si frumos, vine un nenorocit si-ti aminteste, prin lipsa oricarui cuvant, ca totul era in mintea ta. Ai fi tu nebuna, dar parca tot meritai un raspuns, sa nu-i spunem explicatie. Si iti dai seama ca nu ai facut nimic rau, poate doar tie, ca ai indraznit sa lansezi o invitatie sub soare undeva, dar nu ai fost refuzata. Invitatia ta nu a fost nici acceptata. A ramas in aer, pe acolo, adresata nimanui. Da...nimanui. Unui baiat oarecare cu pretentii de barbat, care se crede un cuceritor, cand e, de fapt, un simplu cucerit, care , fiind prea rasfatat, a invatat ca ignoranta poate inlocui orice cuvant.
Sa-ti fie frica sa vorbesti. Destul de nepotrivit intr-o lume cu pretentii de democratie.
De ce sa ne mai ascundem, sa ne tot eschivam, cand putem doar vorbi. Ar fi asa simplu!
No comments:
Post a Comment