Savurez o tigara, doua, trei... Sufletul mi-e exaltat, sensibilitatea intetita...
Citesc o simpla carte profunda..."Daspre dragoste". Ma regasesc, renasc, simt. Si totul in extremitatea superioara a simtirii. Imi rascoleste fiecare farama a gandirii, a tot ce am fost, a tot ce sunt. Patrund grabit intr-o stare mult indepartata de posibilitatea omului de azi.
Apartin unei alte epoci, unei alte vieti, si sufletul mi-e prieten.
De ma va parasi, ma voi pierde. Toata existenta mea apartine sensibilitatii sale. Ma stapaneste, ma indruma, ma doboara si ma ridica, ma poarta in sfere doar intuite de tine.
Doamne, sunt extrordinara! Si mi-e teama a ma pierde in lumea asta meschina. Nu vreau sa-mi iau zborul. Voi cauta inca o oaza de incantare, de liniste, dorinta si pasiune, insufletire. De vor fi croite doar de mine, mi-e teama sa nu fie false...
Dar ce placere e abandonul!!!
No comments:
Post a Comment