Jurnalul unui cuceritor. Jurnalul unui cucerit

Poate mi-ai putea completa stangacia cu care am scris ceva uneori suficient de strain. Dar cand nu am cunostinta de toate, imi pot lasa imaginatia sa se joace. Si ce placut e sa te lasi prada imaginatiei!
Un cuceritor poti fi tu. La fel pot fi si eu. Sau poate fiecare este un cuceritor, la fel si cucerit. Trebuie doar sa-si dea seama de asta, sa exploreze si sa dezvolte aceasta abilitate innascuta.
Privesc in urma, privesc inainte... Mai greu e sa privesc aici. Dar ma straduiesc.
Privesc un buzz pe mess. Dar nu. Sunt busy si refuz sa spun un hi. Suna telefonul. Numarul imi e cunoscut. Nu stiu ce anume ma impinge, dar raspund. O convorbire scurta, fara finalitate. Doar o amanare scapata cu tact. El...nu cred ca intelege. Dar eu sunt libera si el nu-mi poate cere socoteala. El crede ca asta se va schimba intr-o zi. Dar eu stiu.
Gandurile-mi sunt departe. Ma uit la telefon continuu. Stiu ca nu va suna acel ringtone. Iau telefonul si sun eu. O voce placuta, calda...Vocea ta. Aud si eu un poate pe care l-am rostit acum cateva minute. Eu stiu ca va fi da sau imi doresc asta. Dar ma intreb de ce "da"? De ce "poate"?
Si crezi ca-mi pasa? Furata de senzatia momentului, nu-mi pasa. Dar cand senzatia apune...
Prizoniera a propriilor ganduri, incerc toate portitele. Poate mai e una deschisa.
Dar acum trupul imi e ocupat. Atatea haine si atatea farduri...Ma decid. O seara placuta, incarcata cu zambet, cu priviri, cu ganduri obraznice. O fata intr-o alta lume. Lumea mea cea noua.
Un sarut prelung, ce coboara si urca deasupra aceluiasi tremur. Abandonez cautarea unei iesiri. E bine aici.
E devreme. Tu ai un alt program. Cu aceeasi neindrazneala de a intreba, eu plec. Si ma scufund in ganduri. Aceleasi ganduri. Putina ceata. Dar ploaia repezita curata totul.
Si retusez machiajul, si sun stapanul buzz-ului de mai devreme, si un alt suc... Eu il stiu de amic. Si eu mai stiu ca el ma stie altfel. Dar viata e ilara si jucausa. Iar eu imi desfasor gesturile ca si cuceritorul meu. Am invatat de la cei mai buni. Nu sunt o cuceritoare cu cei mai buni.
Trece si sucul. In drum spre casa imi arunc privirile peste toate terasele inca deschise. Partenerul meu de suc murmura ceva, dar nu aud. Simulez doar.
Inainte sa intru imi scapa un zambet in fuga. Evit, astfel, un sarut. El pleaca, eu intru, si apoi doar mess. Poate o comedie care sa nu ma lase sa gandesc.
Nu vreau sa vad acest joc continuu dintre inocenta din fata cuceritorului si increderea din fata cuceritului.
...