Un crez si nemurire

Cand totul pare sa se aseze in mintea ta si cand esti pe cale de a-ti pierde orice speranta ca lucrurile stau altfel decat incepi sa crezi...Si cand tot crezul care ti-a calauzit existenta e pe cale de a se narui...atunci apare ceva. Acel ceva care spulbera intru totul ideile nou formate. Acel ceva care da o noua viata sperantei, speranta ce renaste sub privirile tale ratacite, inlaturand parca orice incercare anterioara de a o face uitata.

Apoi intreb...am dreptul sa cred in continuare in ceea ce am crezut mereu? Oare nu e si de data asta un mod al naibii de bun de a masca realitatea? Cine face diferenta?
Pana atunci...ma afund in imensul val al crezului meu etern, asteptand parca o noua provocare, un sens care sa-mi arate "incotro"...Ma afund in inceputurile existentei tuturor lucrurilor care ma inconjoara, care ma formeaza si care ma hranesc. In fond, nu e decat o iluzie...